În comparaţie cu un om, destul de mare. Dacă ar fi să-l străbaţi, la ecuator, în linie dreaptă, ar trebui să parcurgi cam 40075 kilometri. Dacă ai face asta ca pe o plimbare pe jos, ar dura 1 an, fără pauză. Dar cât de greu e? E şi greu. Are aproximativ 6 000 000 000 000 000 000 000 000 kilograme, pe scurt, în notaţie ştiinţifică şi aproximând mai bine, 5.97219 x 10 la puterea 24 kilograme. Să ne raportăm la Soare acum. În interiorul Soarelui, aranjate, ar încăpea 1 milion de Pământuri. Soarele pare atât de mic pe cer pentru că e foarte departe. Cât de departe? Prea mult să ne putem imagina în kilometri, cam 150 de milioane. Pentru distanţe atât de mari intervine o altă unitate de măsură: Anul Lumină, adică distanţa străbătută de lumină (cu viteza de 300 000 kilometri/secundă) într-un an calendaristic. Soarele se află la 8 minute lumină distanţă de Pământ. Dacă, ipotetic, ar dispărea, noi nu am afla asta decât după 8 minute.
Dar în comparaţie cu galaxia? Cât de mari suntem?
Dacă am putea micşora Calea Lactee, galaxia noastră, atât de mult încât Soarele ar ajunge la dimensiunea unei leucocite (globula albă a sângelui, 7 microni, adică 0.000007 metri), atunci întreaga galaxie ar avea dimensiunea… Statelor Unite ale Americii. Iar ştiind că în acei 7 microni ar încăpea 1 milion de Pământuri, putem trage o concluzie destul de tristă: suntem foarte mici.
Mai uşor de vizualizat: un om matur sănătos are undeva între 25 de miliarde şi 56 de miliarde de globule albe în sânge. Gândiţi-vă la UN SINGUR om în Statele Unite ale Americii. Una singură din cele aproximativ 35 de miliarde de globule albe ale lui reprezintă Soarele. Spargem acea globulă într-un milion de părţi şi una din ele reprezintă Pământul. Deprimant?
sursa: picomagazin.com, wikipedia.org