De mic am fost pasionat de partea electronică, ulterior digitală, a lumii. Mi-a plăcut să pierd nopţi lipind cabluri unele de altele sau programând, fără noimă, orice căcat. Aveam toată rabdarea necesară şi mă băgam în cele mai migăloase lucruri, iar satisfacţia aia scurtă şi intensă din momentul în care îmi mergeau chestiile aşa cum voiam eu mă făcea să cred ca merită tot efortul. Continuă articolul
Viață
Pastel de depresie
E mai şi povestea s-a sfârşit pân-acum
Miruna îşi vede liniştită de drum
Ies pe străzi în tricou şi-mi vine să strig
Să-mi bag pula, mi-e frig!
–
Mă întorc de la colţ cu frigul în oase
Înjurând anotimpurile capricioase
Hanoracul e gros şi soarele-i foc
Să-mi bag pula, mă coc!
O zi
În lumea asta întoarsă şi plină de nimic nu ne mai trebuie sapă şi coasă, ci puţintel creier, şi ne descurcăm cumva cu el, un pic câte un pic. Să ajungi să vrei la muncă, sau să te plimbi, să înjuri, să bei cât toată lumea la un loc, o seară, două, să desenezi „Fata pe stâncă” în pix pe cutia de pizza, de plictiseală, să simţi orice, să furi, să pui la inimi foc o seară, două, o săptămână sau o viaţă, când unul, oarecare, te ia de mână şi îţi pune cel mai al dracu zâmbet pe faţă. Oricum, după beţie ştii că urmează greaţa şi nu mai bei în viaţa ta. Mănânci ceva, eventual dormi, te speli pe faţă, pe repeat, o zi, două, şi apoi din nou parcă ai bea ceva. Continuă articolul
26 de ani (aproape)
Un sfert de veac şi-un an.
Un sfert de veac şi-un an de viaţă şi de moarte
Oricât aş vrea, nu pot să mă feresc
Un sfert de veac de daruri şi de poate
Un an să fie uitat, mă mulţumesc.
–
E plină lumea de consorţi şi de consoarte
O să tot dai, nu e de panicat
Au tot venit şi iarăşi o să vină
Timpul când o să-l poţi considera uitat.