..şi totuşi mă trezesc buimac, toate la locul lor, casa goală. Caut telefonul prin pat, pe dibuite. Prea greu să deschid ochii. Vreau doar să văd cât am dormit, că mă simt de parcă am dormit secole.
– MIRUNA!.. Miruna o cheamă, dar de unde o ştiu? Am visat? Le-am auzit vorbind în vis?
Mă ridic din pat, ignor petele negre din faţa ochilor şi încerc să merg drept. M-am ridicat brusc, e normal să le văd. Aşa mă mint de câţiva ani. Două lovituri în uşa de la intrare rup liniştea şi mă fac să-mi revin pe jumatate.
– Da?
– De la administraţie, am venit dup…
– Le citesc! le citesc azi şi le pun în cutiuţă jos.. Noapte bună!
Iau o ţigară şi merg la balcon, deschid geamul larg şi o aprind. Un singur apartament mai are luminile aprinse. Iau cina..
– Tati, de unde vin copiii?
– Din piz..
– FANE!!!.. vorbeşte frumos, ce dracu. E mic. Răsună un glas feminin răstit.
[3 minute de linişte]
– Mi-a zis că vrea calculator, a văzut la Robert al lu’ Geta de la 3. Întrerupe momentul de tăcere acelaşi glas feminin.
– E mic…
– Da’ poate-i place, poate se prinde ceva şi de el..
– Are 6 ani. Eu la vârsta lui trăgeam vaca de sfoară pe câmp la Roşiori. Dacă îl înveţi aşa, aşa îl ai toată viaţa.
– Erau alte vremuri, Fane.. erau alte vremuri. Nicuşor al lu’ Veronica montează calculatoare. E la patron, da’ îşi scoate un ban. Ăsta tot timpu’ a fost băiat deştept. A terminat primu’ în an. Poate-i place şi lui..
– Îi place pe dracu. Ia-i tu calculator să stea toată ziua pe jocuri să-şi strice ochii. Mai şi consumă cât o fabrică ălea. Să pună mâna pe carte mai bine..
Am terminat de fumat de mult, dar aştept o continuare. În zadar. Încep să se audă sunete de vase lovite una de alta. A rămas ea să le spele. Urâtă familie, urâtă atmosferă. Câţi dintre copii sunt, oare, îngrădiţi de spiritul conservator comunist al părinţilor? Sunt eu norocos că ai mei nu au fost aşa sau săracul copil ghinionist?
Golesc scrumiera şi merg din nou spre pat. Deschid geamul, miroase a tei. Am obosit deja, trebuie să dorm din nou.