Viaţa pe Pământ este, în sine, o poveste extraordinară. Pământul s-a format acum aproximativ 4.5 miliarde de ani, dar primele roci care deţin dovada vreunui compus chimic înrudit cu viaţa au apărut câteva sute de milioane de ani mai târziu, acum cam 3.8 miliarde de ani. Înca vreo 300 de milioane de ani, acum 3.5 miliarde de ani au apărut primele semne ale vieţii bacteriene în sine. A trecut foarte mult timp până la apariţia formelor mari de viaţă. Aproape 3 miliarde de ani, planeta a fost dominată de aceste organisme unicelulare. Primele forme de viaţă pluricelulare au apărut abia acum 600 de milioane de ani, trăiau pe fundul mărilor, arătau ca nişte şerveţele de masă. Au dispărut până în zilele noastre, dar ele au dus la explozia vieţii acvatice de acum aproximativ 500 de milioane de ani, diversificare si chiar la apariţia primelor organisme înrudite cu diverse specii aflate în viaţă astăzi. Continuă articolul
Author: Andrei Buzera
26 de ani (aproape)
Un sfert de veac şi-un an.
Un sfert de veac şi-un an de viaţă şi de moarte
Oricât aş vrea, nu pot să mă feresc
Un sfert de veac de daruri şi de poate
Un an să fie uitat, mă mulţumesc.
–
E plină lumea de consorţi şi de consoarte
O să tot dai, nu e de panicat
Au tot venit şi iarăşi o să vină
Timpul când o să-l poţi considera uitat.
Dragi colegi, dragi prieteni,
Sunt prea multe medii şi cercuri pe care vreau să le acopăr cu acest mesaj, aşa că am hotărât să-l scriu aici, în speranţa că va ajunge la fiecare dintre voi.
Viaţa e doar o piesă de teatru, fără coregrafie, în care actorii intră şi ies, unii reintră, alţii nu. Inevitabil, sunt momente în care suntem forţaţi, brusc, să conştientizăm că unele personaje principale sunt doar episodice. Dar cortina nu pică, piesa continuă. Trebuie să continue. Rămânem cu ce avem, se schimbă contextul, se schimbă scenariul, se reconfigurează toată opera. Rămân doar amintiri frumoase, respect infinit şi sentimente care trebuie fructificate, ca un garou aplicat deasupra unei răni deschise. Nu putem contesta ipoteza, dar cu siguranţă ne putem adapta ei. E foarte greu, dar trebuie.
În aceste momente de impas, cei mai importanţi sunt oamenii care te înconjoară, iar eu vă mulţumesc din suflet pentru toată înţelegerea şi sprijinul pe care mi le-aţi acordat. Aţi dat şi daţi în continuare dovadă de adevăraţi oameni, asta deasupra titulaturii de adevăraţi colegi şi prieteni. M-aţi ajutat enorm şi înca mă ajutaţi să îmi ţin în prim plan partea mea de scenă, prăbuşită brusc în urmă cu o săptămână. Sper, totuşi, să nu mai existe niciodată asemenea contexte în care să ne demonstrăm toate aceste lucruri.
Vă mulţumesc sincer încă o dată şi vă apreciez enorm.
Moartea şi sexul: subiecte pentru consum în masă. De ce?
Nu e o noutate pentru majoritatea dintre noi că cele două motive, moartea şi sexul, sunt cu adevărat marile teme consumate de mase. Şi asta nu ţine cont de ţară, religie, nivel de educaţie sau statut social. Pur şi simplu se caută, iar micii şi marii agenţi de presă sau publicitate încearcă din răsputeri să satureze piaţa. Nimeni nu înţelege de ce aceste două puncte opuse, capete de segment ale existenţei noastre ne preocupă, conştient sau nu, în proporţii sensibil egale, atât de tare. Continuă articolul