Ştiai că ochiul uman poate diferenţia 10 milioane de culori diferite?
Dar ce culoare are o oglindă? Te-ai putea gândi la argintiu, aşa sunt oglinzile ilustrate de obicei şi, în plus, sunt fabricate din materiale argintii, precum argint, aluminiu. În realitate, oglinda ia culoarea lucrurilor spre care o îndrepţi. Într-o cameră verde, oglida este verde. Dacă te priveşti în oglindă, devine culoarea ta.
Lumina este o undă. Şi ca orice undă, are o lungime. Un obiect este culoarea pe care nu o absoarbe, adică atunci când se află sub lumina albă el absoarbe toate celelalte lungimi de undă exceptând-o pe cea care dă culoarea obiectului, pe care o reflectă, ajunge în interiorul ochiului tău, excită celulele retinei sensibile la lungimea de undă respectivă şi oferă senzaţia vizuală. Dar o oglindă perfectă reflectă toate culorile în mod egal, deci, într-un fel, se poate spune că o oglindă e albă, nu? Oglinda nu reflectă culorile în acelaşi fel în care o fac pigmenţii. O oglindă reflectă lumina într-o singură direcţie, numită reflexie speculară, nu difuzie. Acest tip de reflexie creează o imagine a obiectelor aflate în faţa oglinzii. Deci putem considera oglinda perfectă ca fiind de culare alb-deştept. Oglinda PERFECTĂ. În practică nu există o oglindă perfectă. Orice oglindă absoarbe o cantitate foarte mică de lumină. Nu atât de mare încât să conteze, invizibil pentru ochiul uman, dar, dacă verifici spectrul luminii reflectate de o oglindă obişnuită, o sa observi că ea reflectă cel mai bine lumina cu lungimi de undă apropiate de 510 nanometri, pe care ochiul uman o percepe ca fiind culoarea verde. Deci, practic, o oglindă este foarte foarte puţin verde.
Se poate testa asta punând două oglinzi faţă în faţă şi formând aşa zisul „tunel de oglinzi”. Acolo se reflectă aceeaşi imagine dintr-o oglindă în cealaltă, cu fiecare imagine în adâncime se pierde câte puţin din imaginea iniţială, iar câte puţin verde ia locul detaliilor pierdute. Din acest motiv capătul tunelului de oglinzi este verde.
Poate oglinzile nu sunt acel alb-deştept, dar să vorbim puţin şi despre alb. În spaniolă, alb se traduce „blanco”. În franceză „blanc”. În engleză, termenul a evoluat spre opusul lui alb, şi anume negru, „black”. De ce?
Toţi aceşti termeni provin din acelaşi cuvânt-strămoş Proto-Indo-European „Bhleg”, care înseamnă strălucire, sclipire, ardere. Unele limbi l-au luat ca semnificând lumina arderii, culoarea ei, alb, în timp ce altele ca ce rămane în urma ei: arsura, negrul, întunericul.
Concluzia: oglinda nu este albă, nu este alb-deştept, nu este argintie. Oglinda este verde.
sursa: Vsauce, wikipedia.org