Pridvorul fostei case se lasă pe spate
Blocând tot trecutul în vechiul bordei
Ferestrele au fost de mult înfundate
De praf, de insecte și de ramuri de tei
O iei de la capăt, că nu ai de-ales
Distanța e mare și e șubredă scara
Cum prunul ce toamnă de toamnă cules
Înflorește din nou primăvara
Cătunul trecutului se pierde în ceață
Ții pasul cu timpul, respiri sacadat
Câmpia se întinde cât vezi în față
Bagajul e greu, dar acum ești bărbat
Rămâi în prezent, doar asta poți face
Lumina orașelor zace la răsărit
Trăirea naturii la semnul tău tace
Să-ți dea de-nțeles c-ai răzbit
Se saltă cortina, salut viitor!
Iei trenul electric din gara modernă
Mereu conectat și atotștiutor
Întunericul îl tai cu o lanternă
Nu mai ai mărul să te țină la gard
Și nici apa limpede de izvor
Doar femei îmbrăcate în leopard
Și apă, de la țeavă, cu clor
Ciripitul acum e claxon de tramvai
Și cârnații sunt carne de cangur
Iar cărările pe care doar tu călcai
Sunt pline acum, dar ești singur